/ Drumul Laptelui view 6965

Conform datelor statistice, aproximativ 60 la sută din fermele de lapte din țară se află la nordul Republicii, celelalte procente revenind zonelor de centru și sud. O astfel de repartizare se datorează sistemului de planificare moștenit de pe timpul Uniunii Sovietice.

În prezent, după numărul de numărul bovine, putem clasifica fermele din țară în 3 categorii:

- Ferme mici sau gospodării individuale, care au până în 20 de bovine, localizate în intravilanul localităților;
- Ferme medii care au grajduri construite în extravilanul localităților, constituind un efectiv de bovine de peste 20 de capete;
- Ferme mari, cu peste 100 de capete, care sunt foarte puține la număr.

De asemenea, există producători de lactate care au propriile ferme. Aici putem exemplifica cu brandul Sana (Oloi Pac), Heuvelland dar și Incomlac JLC, care dispune de o mică fermă.

Fermele locale se află în continuă dezvoltare, tind să crească și să se echivaleze standartelor corespunzătoare. În prezent, majoritatea nu sunt echipate pe măsura necesității, fiind construite sau reconstruite pe locul fermelor vechi. Doar câteva din fermele mari dispun de săli de muls, celelalte însă, folosesc aparate de muls mobile sau sisteme centralizate prin presiune, echipate individual.

Zootehnia este ramura care cere mari investiții, iar fermierii noștri nu dispun de resursele necesare din start, de aceea, se dezvoltă în timp. Totuși există o fermă model, construită după o tehnologie olandeză. Aceasta se află la Goleni, raionul Edineț.

La fermele din țară, preponderent se observă prezența vacilor Bălțata cu Negru de tip moldovenesc. Bovinele sunt cumpărate de la populație și ameliorate genetic în fermă, în rezultat deseori reieșind o rasă mixtă.

Alți fermieri au trecut la Holstein, rasă care este considerată a fi cea mai productivă. Astfel de vaci găsim doar la mai multe ferme care au profitat de programul de subvenționare oferit de stat și le-au importat din alte state europene. Cantitatea de lapte produsă la fiecare fermă depinde de mai mulți factori. Printre acestea se numără factorul genetic, calitatea furajelor sau modul de întreținere a acestora.

Dudca Vitalie Ion este un fermier din Alexandreni, raionul Edineț care a început activitatea sa cu o singură văcuță, iar în șase ani de activitate a reușit să ajungă la 30 de capete. Toate i-a reușit datorită investițiilor proprii. Experimentând în acest domeniu, a ajuns să aibă mai multe soiuri de vaci: Bălțata cu Negru, Roșie de Stepă și Holstein mixtă. După părerea sa, în Moldova vacile bune se găsesc cu greu, de aceea problema materialului genetic este una dintre cele mai grave. Pentru un litru de lapte cu grăsimea de 3,5 %, primește 4,6 lei. Consideră că întreținerea unei ferme nu este o afacere foarte rentabilă, iar ridicarea prețului la lapte ar fi o soluție care ar ușura existența.

Un fermier mic, nu-și poate permite cultivarea materialelor furajere, de aceea asigurarea alimentației pe timp de iarnă devine o problemă, iar productivitatea laptelui scade. Pe de altă parte, la fermierii medii și mari, volumul de lapte este constant, dat fiind faptul că aceștia încheie contracte cu procesatorii și sunt nevoiți, dar și cointeresați să-și planifice cantitatea de lapte produs, astfel încât să acopere necesitățile procesatorilor.

Reieșind din analizele efectuate de proiectul Milk, s-a aflat că cererea pe piață a materiei prime este mai mare decât oferta. Fermierii locali pot acoperi până la 60 la sută din tot consumul autohton. Însă, 40 la sută se importă prin diferite produse finite sau în formă de materie primă.

Punctele de colectare a laptelui

Punctele de colectare au devenit colac de salvare pentru micii fermieri. Astfel de puncte sunt administrate de o persoană fizică care a încheiat contract cu o fabrică de procesare. De obicei sunt localizate în sat, ca oamenilor să le fie mai ușor să livreze laptele. Aceste puncte sunt special echipate pentru a face posibilă colectarea, stocarea, răcirea laptelui, dar și testarea calității acestuia.

Dat fiind faptul că laptele este colectat de la mai multe persoane, riscul apariției unui produs necalitativ este mai mare decât la ferme. Deoarece nu toate centrele de colectare sunt echipate conform cerințelor, procesatorii încearcă să le echipeze, pentru a preveni contaminarea materiei prime colectate cu divesre bacterii.

În cele mai multe cazuri, la astfel de puncte, apelează fermierii individuali. Un asemenea exemplu este și fermierul Aurel Guțu, care deține o mini fermă de 8 capete, la Scăieni, raionul Dondușeni. Bovinele sale au material genetic olandez și francez. Fermierul are grijă ca cele 10, 12, 15 litri pe zi, pe care le strânge, să ajungă la punctul de colectare, curate, fără impurități. Un frigider desigur i-ar ușura munca, însă în prezent este prea costisitor. De asemenea, ca și mulți alți fermieri, Aurel Guțu folosește bălegarul și deșeurile pentru fertilizarea pământurilor pe care cultivă hrana animalelor.

Rentabilitatea afacerii de fermier

În fiecare an statul impune condiții mai aspre cu privire la calitatea laptelui. Totodată există diferite programe de subvenționare și proiecte care oferă asistență. Cu părere de rău, majoritatea crescătorilor de vaci nu aplică la ele, fie din motiv că nu sunt eligibili, fie din motiv că nu cunosc de existența programelor care acordă suport fermierilor în vederea dezvoltării afacerii, cum ar fi proiectul „Milk”.

Faptul că fermierii nu accesează această informație, le stagnează dezvoltarea profesională. Mulți din ei nu conștientizează că un management calitativ, un plan de afacere și un calcul bine definit al cheltuielilor și a venitului, duc la sporirea rentabilității afacerii. În zootehnie, investind o dată mai mult, poți economisi în viitor.

Capățină Mihai Ion din satul Nicolaevca, raionul Anenii Noi, susține că o afacere bine pusă la punct aduce rentabilitate. Businessul său se numește „Lacta Select” și a crescut de la 6 capete la 40. Afacerea a crescut-o cu forțele proprii. Iarna colectează 300 de litri de lapte pe zi, iar vara 600-700 litri. Totul merge spre procesare la JLC-Incomlac. Susține că și bălegarul obținut poate aduce bani. Azi folosește gândacii de bălegar pentru prelucrarea acestuia, însă pe viitor își propune să producă peleți pentru foc. 

În concluzie putem afirma că în prezent se observă o descreștere a numărului de bovine la gospodăriile individuale. Cu părere de bine, însă, se observă o tendință de creștere a acestora în cadrul fermelor cu potențial de dezvoltare. Un alt lucru de menționat este faptul că majoritatea fermierilor sunt tineri și au vârsta de până la 35-40 de ani.

După discuțiile cu cei trei fermieri putem spune că transformarea sectorului e un benefică. Aceștia cred că transferul volumului produs de lapte spre fermele mai mari va asigura o calitate mai înaltă și mai stabilă a produsului.

Acest articol face parte din seria de materiale publicate în cadrul campaniei Drumul Laptelui, organizate de Madein.md în parteneriat cu Asociația Obştească “Pro Cooperare Regională” în cadrul Proiectului ”Milk”, cu suportul fundației HEKS-Moldova și a Asociației Fermierilor Producători de Lapte.